Lyndon Laney:
"Pentru a vorbi despre intrarea mea în domeniul afacerilor cu amplificatoare…trebuie să mă întorc departe în timp, peste 40 de ani! În anii ’60 am cântat la chitară bas într-o serie de formaţii din zona West-Midlands, UK. A fost o perioadă foarte fertilă în muzică şi mi-am petrecut clipe de neuitat în diferite locaţii. Încă eram la şcoală (Rock and roll şi şcoala nu sunt o combinaţie foarte bună!) şi de multe ori adormeam la ore, întors fiind de la cântări pe la 5 sau 6 dimineaţa.

Aşa m-am trezit cu un interes deosebit pentru amplificatoare şi o fascinaţie în particular pentru tuburile din ele, animat fiind şi de necesitatea de a avea amplificatoare. A fost un pas logic să-mi fac propriul amplificator, parţial din interes dar şi din motive economice. În zilele acelea formaţiile nu câştigau foarte bine! Astfel confecţionarea propriilor amplificatoare mi-a dat o mare satisfacţie şi o preocupare distractivă (aşa e pană azi). În acea perioadă cântam într-o formaţie locală, “The Band of Joy” cu John Bonham la tobe (John bătea aşa de tare că nu puteai să-l “acoperi” nicicum) şi Robert Plant la voce… Robert îşi facea numărul întotdeauna, indiferent de zgomotul din spate. Ce vremuri! Însă The Band of Joy a fost o formaţie în pierdere iar Robert şi John s-au orientat către lucruri mai măreţe, de mai mare anvergură.

Interesul meu se orienta tot mai mult către fabricarea de amplificatoare (în garajul lui tata) şi am început să mă orientez după cerinţele, aşteptările, comenzile colegilor mei artişti, suplimentându-mi astfel veniturile “subţiri” din cântări cu cele din vânzări…asta a fost o idee bună! Apoi a venit marea decizie, după liceu am intrat la universitate să studiez ca inginer electronist. Cu două zile înainte a începerii primului an de studii m-am decis să-mi concentrez atenţia pentru câţiva ani tot pe fabricarea de amplificatoare, iată unde am ajuns, şi am vrut să-mi continui studiile după… Asta se numea “a pierde un an sau doi”, pur şi simplu o stupiditate pentru acele vremuri! Oricum, au trecut 40 de ani şi tot n-am ajuns la acea universitate.

Tonul: dacă este un element constant care a fost important de-a lungul timpului, acela este Tonul. A construi amplificatoare a înseamnat şi intenţia de a furniza anume tonuri, sunete muzicienilor, ceeace noi am numit “The Dark Art”. Tonul e fluid, se află într-o continuă mişcare în funcţie de descoperirile, inovaţiile în tehnică, instrumente, stiluri. Sau uitaţi-vă la oricare muzician coarda lui sensibilă e tonul; face ochii mari / dă din cap / face o grimasă de plăcere? - toate sunt semne că are: TONUL. Asta căutăm şi noi.

Pe paginile acestei prezentări veţi găsi o varietate de produse pentru toţi interpreţii de toate nivelele, toate concepute de o echipă Laney cu o experienţă de 40 de ani în experimentarea tonului. De asta credem că actuala linie de produse este cea mai performantă de până acum."